Celebrand copilaria

Saptamana trecut am avut o maimuta la mine. Cum adica ce maimuta? Despre domnisoara aceasta ese vorba. Ana-Maria este un copil minunat, un copil istet si zambaret. Am citit impreuna, ne-am jucat si, ca sa fiu scurta, am celebrat copilaria. Am celebrat lipsa grijilor si am zambit.

Ana seamana mult cu mine cea de acum 12 ani: are obiceiuri asemenatoare, chiar si fizic semanam putin. Ceea ce o difereniaza pe ea de Ramona-de-6-ani este, probabil, tehnologia la care are atat de mult acces. Tablete, calculatoare… niciuna nu mai reprezinta un mister pentru copilul de 5-6 ani. Oricat am incerca eu sa stam departe de laptop, nu am reusit.

Mi-a zis sa ne uitam la desene si s-a indreptat catre telecomanda. Din fericire, eu am avut o idee diferita: hai sa ne uitam la alte desene, nu la cele de la TV. Am cautat rapid Viata cu Louie si am savurat un mini maraton (ca sa fiu sincera, eu cred ca am ras mai mult decat ea). Nimic nu se compara cu desnele animate din copilaria generatiei melle: Copiii de la 402, Viata cu Louie, Spiderman, X-men, Cei Patru Fantastici, Regele Shaman, acestea rau preferatele mele. Pe cine mint, inca mai sunt. Nu e nimic mai placut decat sa iti pui viata pe pauza si sa te intorci cu spatele, sa mergi in directia diferita. Sa alergi pana nu mai poti rasufla. Sa retraiesti o ora din copilaria ta.

Bine, ne-am uitat la desene. Acum ce facem? Ne jucam pe calculator! Ana imi spune ca vrea sa se faca balerina sau doctorita cand  o sa fie mare. Am deschis, deci, pagina cu jocuri cu operatii de pe xjocuri.com si am ales unul de acolo. Eu ii spuneam Anei ce sa faca, iar ea imi urma instructiunile, intampinandu-ma mereu cu intrebari. Evident ca eu, pasionata de Grey’s Anatomy, eram mega incantata si ma distram teribil.

Dupa cateva operatii o simteam pe pustoaica usor plictisita, ea voia ceva mai palpitant. Mbine, domnisoara! Hai sa vad daca ma bati la vreun joc din categoria de jocuri cu tenis. Am ales varianta cu Hello Kitty, nici nu se putea alltfel, si ne-am jucat pe rand. Deznodamantul? Sunt complet lipsita de practica si copilul a ras de mine pana nu a mai putut- hai sa spunem ca asta a fost intentia mea, sa o amuz, nu sa castig (da, devenise frustrant la un momen dat).

Cand s-a racorit putin afara, am scos-o in parc. Am privit cu jind la leaganele prea mici pentru mine si la noile tobogane, cand eram noi copii toate erau vechi si urate. Cat s-a jucat Ana, eu am fauct o mica retrospectiva zilei: da, mi-ar placea sa pot da timpul inapoi pentru a ma intoarce la aceasta perioada fantastica a vietii, sa ma joc Pititea cu prietenii din fata blocului si sa o implor pe mama sa ma mai lase cinci minute afara pentru a patra oara in seara aceea.

Follow me:

Facebook  Instagram  Tumblr Pinterest

 Kisses,

R.

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: