Arhive pe etichete: random

De ce sa nu porti ruj rosu de Valentine’s Day

Nu pot sa nu scriu legat de tema asta. Nu pot. Peste tot pe Youtube si pe toate blogurile fetele prezinta machiaje speciale pentru San’ Valy. OKAY. Intrebarea mea este urmatoarea: de ce. De ce? De ce trebuie sa te machiezi inr-un fel anume pentru ‘ocazia’ asta. Nu mai zic de persoanele care o iau pe aia cu ‘De ce trebuie sa fie o zi speciala pentru asa ceva?! Oamenii ar trebui sa isi arate iubirea zilnic’. Hai nu zau, d-aia sarbatoresti tu nasterea Domnului in fiecare zi, nu? E, cum nu-i tot aia? Si credinta, si iubirea trebuie exercitate (cuvantul asta nu e cea mai fericita alegere, dar hai) on a daily basis.  Continuă lectura

Random: Life lately

Imi este dor de stat la povesti cu voi, dragile mele. Imi lipseste blogul si scrisul si comentariile voastre, dar, uneori, nu putem face ce vrem, ci ceea ce trebuie. Si uneori suntem prea lenesi ca sa facem ce ne propunem. Astazi va intampin cu o postare personala, ceva ramble, evident, niste povestiri, niste planuri de viitor, cateva lamuriri in legatura cu unele postari…

Continuă lectura

Update

Nu! Nu am fost lenesa mai mult decat sunt in general . Dar, daca ma urmariti pe pagina de facebook, stiti deja ca mi s-a dus calculatorul… si dus a fost. Si-a facut treaba mult prea multi ani si si-a dat duhul in timpul bataliei. De ar fi mai rezistat o saptamana… Ma rog, asta este. Am gasit o metoda alternativa pentru a sta pe net, insa nu pot posta cine stie ce. Am incercat de pe telefon, insa dureaza mult prea mult pentru a scrie o postare, asa ca nu am reusit sa termin una si nici nu am cum sa editez pozele ca lumea. GREAT! Okay, las dramele. Saptamana asta (sper) imi vine laptop-ul. DAR (intotdeauna exista un dar) maine incep sa imi strang toate treburile de prin camera pentru ca saptamana viitoare incepem curatenia (me so excited). Asta inseamna ca inca o saptamana juma’ o sa fiu prinsa intr-o mare tornada si stres pentru ca cutii peste cutii, unde Doamne iarta-ma am bagat hainele de vara?, e gata cum sa fie gata? ma agit mai mult decat trebuie. Iar incep, asa-i? Promit ca o sa incerc sa fac niste postari, sa le pregatesc si sa le programez pentru saptamana viitoare, cand nu voi putea scrie in timp real. MWIP care trebuia sa apara luni o sa apara in acelasi articol cu pozele de saptamana asta. Pfiu. Cam atat.

Urati-mi succes, chiar o sa am nevoie. Sau, ma rog, or sa aiba nevoie persoanele din jurul meu. Na, am spus-o!

Kisses,

large (5)

Hai sa ajutam!

Trec printr-o perioada foarte nasoala pe care nu mi-o pot explica prea bine si despre care nu vreau sa vorbesc. Am zis de atatea ori ca oamenii se schimba foarte repede, dar niciodata nu m-am inclus pe mine in categoria asta. Foarte rau, pentru ca si mie mi se aplica. Aaaaanyway, hai sa trecem la subiectul frumos despre care vreau sa va vorbesc astazi. Continuă lectura

Random #2: Carti

Titlul reprezinta ingredientul principal pentru o dupa-amiaza perfecta de toamna, asa-i? Despre asa ceva o sa trancanesc eu azi… pentru ca vreau sa scriu, dar nu am chef de altceva. Continuă lectura

Random

Nu ma pricep la desen, nu sunt capabila sa trag linii drepte sau sa aplic culoarea uniform. Intotdeauna mi-am dorit sa pot. Sa pot sa desenez mai bine, sa nu las mereu dungi inestetice cu creioanele colorate si mereu ma gandeam: „cand o sa ma fac mai mare, nu o sa mai gresesc”. M-am facut mai mare si am realizat ca am avut dreptate. Nu, inca nu stiu sa colorez pe hartie.  Dar stiu sa colorez pe pleoape, pe fata.

Sunt o persoana galagioasa: vorbesc mereu si rad si aberez si enervez oamenii, dar de cate ori vorbesc cu adevarat? Imi pun des intrebarea aceasta. Vorbesc cu adevarat persoanelor de langa mine rare ori. Rare ori ma expun pe MINE si prefer sa port o masca (haha, nu o masca de fond de ten!). Prefer sa par de neatins, increzatoare, dura cand eu, de fapt, sunt inversul. Atunci, esti falsa! Da, probabil sunt falsa. Pot numara pe degetele de la o mana persoanele care ma cunosc cu adevarat si am, uneori, si in privinta lor indoieli.

Ma exprim prin machiaj. Printr-un gloss sau printr-un ruj rosu, printr-un look „fumat” sau printr-o simpla linie de tus. Colorat, natural, nebunesc sau freh… Ce inseamna pentru mine makeup-ul? Inseamna arta. Inseamna, poate, singura arta de care sunt capabila. Este modalitatea de a-mi transmite sentimentele, de a vorbi celor din jur cu adevarat.

Am fost intrebata de ce fac asta. De ce nu imi pastrez chipul „curat” si de ce recurg la artificii. De ce? Pentru ca artificiile imi dau mie incredere in sine. Artificiile ma fac sa imi dau seama ca sunt buna la ceva in zilele cand totul merge prost.

Nu vreau sa va fac sa credeti ca eu nu ies nemachiata din casa sau ca recurg la farduri atunci cand merg la liceu. Nu. Imi place de mine naturala si in timpul anului scolar rimelul, blush-ul si bb cream-ul/fondul de ten fac fata cu brio cerintelor mele. Dar sunt week-endurile, sunt vacantele cand vreau a ies dinmonotonie. Cand vreau sa ma simt extraordinara si cand vreau sa ma transform.

Nu stiu care este scopul acestui articol, probabil am citit prea multe in perioada aceasta cu ocazia scolii de beauty de la L’oreal. Am simtit nevoia sa palavragesc, sa spun ce am pe inima aici, unde cei care viziteaza blog-ul ma inteleg. Unde stiu ca nu o sa fiu criticata pentru alegerile mele.

Kisses,

large (5)

%d blogeri au apreciat: